As fi vrut sa scriu despre varstele de-atatea feluri prin care am trecut pana acum fara sa-mi dau seama ce ne apropie sau ne desparte de ceea ce suntem,de ceea ce ramanem cu adevarat...Despre neputinta de a vorbi despre mine insami ca o fiinta unitara,despre oroarea ca-n orice timp prezent nu esti de fapt decat un precursor;despre dezgustatoarea idee ca voi ajunge odta sa fiu propria ta bunica,matusa,...o tanti.Despre incapatanarea cu care mrgi impotriva valului stiind ca oricum te-asteapta cristalizarea in mama functionara,muncitoare...despre umilinta de a nu stii cine esti si cine vei fii si despre groaza de a nu stii ce esti si ce vei fii pana ti-e dat a trai.