Ne apropiem cu paşi greoi de data de 15/09..Singurii care se bucură cand vine şcoala sunt cei care aprovizionează hypermarketurile cu ghiozdane şi creioane. Singurii. Elevii nu se bucură. Poate vreun Gigel căruia îi este dor de Maricica. Profesorii nu se bucură decat în măsura în care reîncepe sezonul de meditaţii. Constructorii nu se bucură, acum trebuie să dea marele rasol de final de lucrare cu o forţă de muncă care işi dublează prezenţa în şcoli cu zugrăvelile de toamnă. De studenţi nici nu mai aduc vorba, în loc să cîştige şi ei în continuare un ban cinstit în meseriile alea sezoniere numa’ bune de pornit un c.v., acum trebuie să se ocupe de cămin, cursuri, taxe şi restanţe. Bleah. Începe şcoala. Am scris în titlu că “vine şcoala” pentru că este echivalent cu “vine toamna”. Adică s-au dus şi vara, şi vacanţa, s-a topit mentalitatea de plajă şi urmează 3 1/2 luni de muncă fiindcă orice, dar orice trebuie finalizat pînă la Crăciun. Povestile de amor infiripate de-a lungul verii vor scrie noi pagini in jurnalul sufletului nostru...şi, cine ştie, poate vor continua in verile urmatoare.

Mda, cam atat am avut de zis.